Un proiect.

Februarie 8, 2010

Am inceput un „proiect” daca-l pot numi astfel, un alt blog, o alta poveste: Povestea unui „EL”

Aici se opresc postarile pe „blackpromisse”; cel putin pentru moment.

Surprize! Surprize!

Ianuarie 13, 2010

(fara nici o referire la fostul show TV)

Vineri, dupa cum ati tras concluziile (sau nu), a fost ziua mea; de asemenea am uitat sa va povestesc ceva.
Toate decurg normal – o multime de fete care te pupa, cantat la multi ani (la la la), cadou, un tort cu ceva lumanari aprinse pe el, iar la multi ani (la la), si mai mult tort, iar un pupic & la multi ani over and over again (la).
De dimineata, nimic special; cu exceptia faptului ca era ziua mea.

Se face ora 11; a patra ora aveam romana in sala multi – ceva colege prezentau un proiect; boring pana la un moment.
Hai sa stabilim trei personaje: M, I, A;
M. insista cu o pauza inainte sa-i povestesc marea cu sarea, sarea cu marea si toate astea in urmatoarea ora, romana fiind. I. se arata brust interesata, banuitor de interesata, de acelasi subiect. Mergem la ora, buna ziua in sus si in jos, toata lumea pregatita pentru ora (nu spiritual).
Ma asez si eu mai in spate si incep sa vorbesc bzzzt-bzzzt!
„Liniste va rog!” din parte profei; o data, de doua ori, de trei ori.
Continui bzzzt-bzzzt!

„A. in picioare, M. in picioare, X in picioare (alta persoana), Tudor in picioare!” striga profa.

Ne ridicam pentru raspuns – cateva intrebari, daca nu raspunzi la niciuna un 3 mare si dolofan.
„Frate, am zis, da-o dracu’ chiar de ziua mea? Chiar nu mai zburda nimeni pe aici ce are pic de sentimente!?”.

Cum intrebarile au fost din toata materia si raspunsurile au fost pe masura (adica n-au fost), incepe defilarea prin catalog si multi de 3 se imprastie pe acolo. Raman ultimul, profa spune:
„Tudor, nici tu n-ai prea raspuns cam la nici o intrebare. N-am ce face, trebuie sa-ti dau 3.
Stati jos!”.

Inchide calma catalogul, noi ne asezam si vine replica spontana: „Acum ridicati-va!”.
Toata lumea incepe sa cante: Laaa-muuulti-aniiiiiiiiiii! Laaa-muuulti-aniiiiiiiiiii! [..]

Nimeni nu a luat 3 (bine de stiut) si trebuie sa admit ca am cazut in plasa din prima.
Inca ceva; multe, multe multumiri pentru felul originial de a-mi spune „La multi ani!”.

Neputinta.

Ianuarie 13, 2010

Te căieşti de ceva ce s-a întâmplat sub tine… Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a învins reflecţia etică.
Emil Cioran [at] Amurgul gândurilor.

Privi ceasul de pe mana: 13 ian 2023/19:25PM.
Inca 5 minute pana cand avea sa urce pe scena; terminase a treia cafea si epuizase tot pachetul rosu de Lucky Strike.
Analizand pentru un minut viata-i, concluzionase ca toate realizarile se indentificau cu acea carte; neavand familie – era familia sa, lipsit de succese in planurile sale – considera aceasta singura implinire. Iubea femeile, dar se ura pe sine, de aceea orice incercare de a inchega o relatie se terminase prost.
Era agitat; i-ar fi prins bine cateva pahare de Vodka.
In final, agentul sau (un burlac nenorocit, afemeiat pana in maduva oaselor) ii striga numele; era pentru prima data cand facea ceva asemanator – era debutul sau ca scriitor horror.
In aplauzele ce aveau un ecou ciudat in incaperea mica intra salutand cu o inclinare a capului. Asezase foile pe stativ si suflase de cateva ori in microfon. Incepu sa citeasca; se concentra intru totul la speech-ul pregatit fara a ridica privirea. Asta pana cand o grohaitura ii distrase atentia. Privi in directia micului public si respiratia ii disparuse.
Fete distorsionate si oase pocnind se afisau in fata. In urlete satanice se mancau intre ei. Brat cu brat. Picior cu picior. Privea inghetat infaptuirea propriului roman. Intr-un ritm sincopat se apropiau de el, fluturandu-si mainile manjite de sange proaspat, al carui miros metalic il simtea pana in plamani; isi roteau capul si grohaiau asemeni unui porc in spasmele mortuare.
La prima atingere lesinase.
Se trezi respirand artimic – privi ceasul de noptiera: 13 ian 2010/2:00AM.

Candva, cand timpul isi va infige coltii in naivitatea sa actuala avea sa devina scriitor.

S-a mai dus un an..

Ianuarie 8, 2010

[..] din viata mea.

Am mai imbatranit cu un an, un rid a aparut peste cel de anul trecut.
Incerc sa ma conving ca nu voi imbatrani, desi sunt constient c-o voi face.

Pana si cei din jurul meu imi sustin afirmatiile anterioare :
„Si Tudor tacu. Ramase inecat in ideile lui de 16 ani. Nimeni nu il intelegea, nimeni nu ii intelegea melancolia care il cuprindea; mai trecuse un an din viata lui, imbatranise.”
(citez pe cineva ce mi-a scris asta pe o bucata de hartie; astazi)

Astea fiind spuse, am dat pagina si acum o privesc pe cea noua; sper sa gasesc sintagme/imagini dragute si ca ultimul capitol sa fie cat mai indepartat.

Doar o alta zi.

Ianuarie 8, 2010

Privea pe geam, pierdut undeva departe, spre orizont unde cladirile se contopeau cu cerul de rasarit. Gustase fericirea si pacatele vietii, in masura in care fulgii alearga intr-un glob de sticla si ajunse sa se cunoasca pe sine mai bine decat pe oricine altcineva. Avea multi prieteni si cara dupa el succesul unui autor de roman bestseller.
Si totusi ofta.
Ofta pentru fiecare suras fals afisat datorita standardelor impuse de o societate in care nu erau acceptate emotiile si nici ezitarea; unde trebuia sa suferi pe oricine, oricand. El nu era asa. Era fericit si totusi simtea tristetea adancita in minte si in suflet acaparand sentiment cu sentiment si fiecare traire ce-i aducea satisfactie. Simtea dulceata unui gem aromat si gustul amar al frunzei de liliac proaspat taiate.
La urma urmei, asta era viata; un gust mereu nou, unde fericirea paleste in fata tristetii si viceversa.
Ofta.
La urma urmei, era doar o alta zi.

Planuri de ’10.

Ianuarie 4, 2010

Pentru anul curent ma gandeam sa incerc pe cat posibil sa nu repet multele greseli facute anul trecut, intrucat doare destul de mult cand cazi si te lovesti. De asemenea nu imi doresc sa repet nici aceleasi experiente placute, intrucat extazul ar fi diluat, prin urmare unicitatea de moment s-ar pierde.
Asadar nu intentionez sa fac aceleasi lucruri, sa repet acelasi sablon. Chiar deloc.

Planuiesc sa imi imbunatatesc skill-urile prin munca (fara transpiratie nu exista rezultate), sa ma straduiesc mai mult sa inteleg si necesitatile celor ce imi inconjoara viata, prin urmare sa renunt la putin din ego-ul meu mare cat o zi de post, sa plang mai putin decat am plans anul trecut si sa rad de doua ori mai mult, sa duc la capat in mare parte toate ideile ce-mi vin prin minte, sa dorm pe nisip in august, sa ma conving ca nu am intotdeauna dreptate, sa ofer o lalea rosie (am o pasiune ascunsa pentru lalele), sa nu raman in pana de idei/inspiratie si sa pastrez macar cativa prieteni langa mine pentru perioadele mai gri (usoara depresivitate, singuratate mai mult sau mai putin poetica, dezamagire&regret).

Incercand sa fac un rezumat al anului 2009 am ajuns la urmatoarele: m-am indragostit o data si am acceptat o relatie fara ca macar sa simt ceva (nu-mi sta in fire; cu siguranta n-o sa mai repet asta), am facut mai multe persoane sa zambeasca decat am suparat, am fost mai egoist ca niciodata, am ajuns doar de zece ori in intreg anul la o ora stabilita, am inceput sa gust cu adevarat muzica ce-o ascult (s-o traiesc, s-o inteleg), am castigat putine pariuri, am cativa bani de dat unui prieten cu toate ca se spune ca nu e bine sa intri in noul an cu datorii, mi-am descoperit „the freak side” si cat de cat am inceput s-o folosesc in folosul meu, am mancat tone de seminte de floarea soarelui, am trait cateva dezamagiri si am inceput sa citesc mai usor oamenii.

Punand totul in balanta, as spune ca a fost un an cat de cat bun cu unele lectii de viata invatate si o droaie de momente unice demne de imortalizat.
In ce priveste 2010, in mare v-am spus ce intentionez, restu’ va mai zic eu pe parcurs.

Have a good night!

Motivare.

Ianuarie 3, 2010

Salutari omuletilor din 2010.
Ca fiecare dintre voi, mi-am luat si eu vacanta (nu ca as merita-o) cu ocazia sarbatorilor de iarna prin urmare sper sa intelegeti absenta mea.
Am dormit aproapte jumatate din timp, am ciocnit si pentru voi un pahar in noaptea de revelion, am colindat pana am ragusit (nu ca as fi eu atat de talentat).

Cum n-am fost aici sa fac urarile oficiale, va doresc un an plin de entuziasm, prosperitate si incarcatura emotionala pozitiva; sa aveti parte de tot ce va binedispune si sa gasiti/regasiti pofta de viata[..].