Surprize! Surprize!

(fara nici o referire la fostul show TV)

Vineri, dupa cum ati tras concluziile (sau nu), a fost ziua mea; de asemenea am uitat sa va povestesc ceva.
Toate decurg normal – o multime de fete care te pupa, cantat la multi ani (la la la), cadou, un tort cu ceva lumanari aprinse pe el, iar la multi ani (la la), si mai mult tort, iar un pupic & la multi ani over and over again (la).
De dimineata, nimic special; cu exceptia faptului ca era ziua mea.

Se face ora 11; a patra ora aveam romana in sala multi – ceva colege prezentau un proiect; boring pana la un moment.
Hai sa stabilim trei personaje: M, I, A;
M. insista cu o pauza inainte sa-i povestesc marea cu sarea, sarea cu marea si toate astea in urmatoarea ora, romana fiind. I. se arata brust interesata, banuitor de interesata, de acelasi subiect. Mergem la ora, buna ziua in sus si in jos, toata lumea pregatita pentru ora (nu spiritual).
Ma asez si eu mai in spate si incep sa vorbesc bzzzt-bzzzt!
“Liniste va rog!” din parte profei; o data, de doua ori, de trei ori.
Continui bzzzt-bzzzt!

“A. in picioare, M. in picioare, X in picioare (alta persoana), Tudor in picioare!” striga profa.

Ne ridicam pentru raspuns – cateva intrebari, daca nu raspunzi la niciuna un 3 mare si dolofan.
“Frate, am zis, da-o dracu’ chiar de ziua mea? Chiar nu mai zburda nimeni pe aici ce are pic de sentimente!?”.

Cum intrebarile au fost din toata materia si raspunsurile au fost pe masura (adica n-au fost), incepe defilarea prin catalog si multi de 3 se imprastie pe acolo. Raman ultimul, profa spune:
“Tudor, nici tu n-ai prea raspuns cam la nici o intrebare. N-am ce face, trebuie sa-ti dau 3.
Stati jos!”.

Inchide calma catalogul, noi ne asezam si vine replica spontana: “Acum ridicati-va!”.
Toata lumea incepe sa cante: Laaa-muuulti-aniiiiiiiiiii! Laaa-muuulti-aniiiiiiiiiii! [..]

Nimeni nu a luat 3 (bine de stiut) si trebuie sa admit ca am cazut in plasa din prima.
Inca ceva; multe, multe multumiri pentru felul originial de a-mi spune “La multi ani!”.