Neputinta.

Te căieşti de ceva ce s-a întâmplat sub tine… Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a învins reflecţia etică.
Emil Cioran [at] Amurgul gândurilor.

Privi ceasul de pe mana: 13 ian 2023/19:25PM.
Inca 5 minute pana cand avea sa urce pe scena; terminase a treia cafea si epuizase tot pachetul rosu de Lucky Strike.
Analizand pentru un minut viata-i, concluzionase ca toate realizarile se indentificau cu acea carte; neavand familie – era familia sa, lipsit de succese in planurile sale – considera aceasta singura implinire. Iubea femeile, dar se ura pe sine, de aceea orice incercare de a inchega o relatie se terminase prost.
Era agitat; i-ar fi prins bine cateva pahare de Vodka.
In final, agentul sau (un burlac nenorocit, afemeiat pana in maduva oaselor) ii striga numele; era pentru prima data cand facea ceva asemanator – era debutul sau ca scriitor horror.
In aplauzele ce aveau un ecou ciudat in incaperea mica intra salutand cu o inclinare a capului. Asezase foile pe stativ si suflase de cateva ori in microfon. Incepu sa citeasca; se concentra intru totul la speech-ul pregatit fara a ridica privirea. Asta pana cand o grohaitura ii distrase atentia. Privi in directia micului public si respiratia ii disparuse.
Fete distorsionate si oase pocnind se afisau in fata. In urlete satanice se mancau intre ei. Brat cu brat. Picior cu picior. Privea inghetat infaptuirea propriului roman. Intr-un ritm sincopat se apropiau de el, fluturandu-si mainile manjite de sange proaspat, al carui miros metalic il simtea pana in plamani; isi roteau capul si grohaiau asemeni unui porc in spasmele mortuare.
La prima atingere lesinase.
Se trezi respirand artimic – privi ceasul de noptiera: 13 ian 2010/2:00AM.

Candva, cand timpul isi va infige coltii in naivitatea sa actuala avea sa devina scriitor.