S-a mai dus un an..

[..] din viata mea.

Am mai imbatranit cu un an, un rid a aparut peste cel de anul trecut.
Incerc sa ma conving ca nu voi imbatrani, desi sunt constient c-o voi face.

Pana si cei din jurul meu imi sustin afirmatiile anterioare :
“Si Tudor tacu. Ramase inecat in ideile lui de 16 ani. Nimeni nu il intelegea, nimeni nu ii intelegea melancolia care il cuprindea; mai trecuse un an din viata lui, imbatranise.”
(citez pe cineva ce mi-a scris asta pe o bucata de hartie; astazi)

Astea fiind spuse, am dat pagina si acum o privesc pe cea noua; sper sa gasesc sintagme/imagini dragute si ca ultimul capitol sa fie cat mai indepartat.