Doar o alta zi.

Privea pe geam, pierdut undeva departe, spre orizont unde cladirile se contopeau cu cerul de rasarit. Gustase fericirea si pacatele vietii, in masura in care fulgii alearga intr-un glob de sticla si ajunse sa se cunoasca pe sine mai bine decat pe oricine altcineva. Avea multi prieteni si cara dupa el succesul unui autor de roman bestseller.
Si totusi ofta.
Ofta pentru fiecare suras fals afisat datorita standardelor impuse de o societate in care nu erau acceptate emotiile si nici ezitarea; unde trebuia sa suferi pe oricine, oricand. El nu era asa. Era fericit si totusi simtea tristetea adancita in minte si in suflet acaparand sentiment cu sentiment si fiecare traire ce-i aducea satisfactie. Simtea dulceata unui gem aromat si gustul amar al frunzei de liliac proaspat taiate.
La urma urmei, asta era viata; un gust mereu nou, unde fericirea paleste in fata tristetii si viceversa.
Ofta.
La urma urmei, era doar o alta zi.